vineri, 7 ianuarie 2011

Poveste fara nume .

Nu poti !
Nu poti sa mai stai nici o clipa !
Nu vrei !
Nu vrei sa iti mai irosesti timpul degeaba !
Crezi ca il irosesti langa mine ?
Si imi spui in fata cum o sa pleci si cum va fi mai bine , intrebarea este : Pentru cine ?
Acum alte brate te cer nu ??  Ai fost ca un actor in propria piesa de teatru cand isi spune rolul iar apoi pleaca zambind …
Cand minciuna a ieist la suprafata erai personajul perfect intr-un bal mascat , iar in acel moment am ingropat speranta in manunchiuri de vise si siroaie de lacrimi .
Ai uitat atunci cand spectator ne era doar parcul ?? Ai uitat atunci cand ne amuzam amn2 de tipetele copilasiilor …?? Ai uitat cand le copiam personalitatea si pierdeam notiunea timpului  zburand pana la cer in leaganele micute ?? Acum … :-<… leaganele se misca in balansul vantului … si copilasii raman unicati .
Dar acum esti departe uneori chipul ti-l zaresc cu ochii inchisi iar te simt si iubesc atunci cand printre poze ma ratacesc .
Privesc in gol … razele amortite  ale soarelui se joaca cu umbra cipului meu  pe peretele camerei.
Simt cum ma strange pilea …
Trandafirii din coltul camerei au inghetat si ei de atata tristete … cazand la pamant s-au spart in  bucatele mici .
Privesc in gol in largul viselor mele … amintindu-mi faptul ca traim sub acelas cer dar  nici unul dintre noi nu are acelas orizont .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu