marți, 5 iulie 2011

Sunrise.

Noaptea isi ridica cortina incetul cu incetul, iar cerul isi schimba culoarea din ce in ce mai mult.
Negrul albastrui era transformat in culoriile specifice soarelui somnoros : rosu spre portocaliu.
Stateam in masina, adormisem putin cu gandul la el, asteptam ora perfecta pentru a-i auzi vocea lui care ma linistea uimitor de mult in orice moment, dar dintr-o data m-am trezit brusc si ce crezi ?
Am vazut rasaritul. Magic. Mirific. Ma simteam in mijlocul unei picturi neterminate. La inceput, noaptea a lasat cerul patat cu un albastru rece continuat de cele mai frumoase culori care iti incantau privirea. Te incalzeau pana pe interior fara indoiala.
Cerul putin blurat de ceata deasa parea picatat cu o pensula imensa de catre 20 de  piticoti harnici si indrazneti.
Acest lucru imi amintea de primul rasarit desenat la scoala . 
Prima ora de desen. Plictiseala. Pierdeam timpul uitandu-ma pe geam in gol. Nu vedeam nimic interesant dar ca sa vezi  imaginatia mea putin nebuna a explodat dintr-o data. Am desenat acelasi rasarit. Identic. Imi regaseam desenul in acest frumos peisaj, dar tot lipsea ceva. Lipseau: soapte dulci, saruturi calde, mangaieri fine. Lipsea el. Cat adormisem era bine parca il simteam langa mine, dar trezindu-ma era si mai bine aceasta atmosfera ma facea sa nu uit de  faptul ca il iubesc mult, demential, puternic si nebunesc. Sentimentul evident, fiind reciproc. 
So. Urmatorul rasarit clar va fi cu el  stand unul in bratele celuilalt si rasfatandu-ne asa cum trebuie .
I love everything about you.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu