miercuri, 30 noiembrie 2011

Povestea cerului.

Cerul? Stii ce este el cu adevarat ? Eu il descriu ca fiind infinitul tuturor lucrurilor. Unele persoane  spun ca cerul este limita dar nu este chiar asa. V-ati gandit ce este dupa el? Evident, universul. Universul este acel loc unde domnesc planetele si acele stelute mici, mici si stralucitoare care seara isi fac aparitia pe bolta cereasca. Uneori tragi perdeaua si primul lucru care iti sare in ochi este el , infinitul sau cerul cum vrei tu sa ii spui. Uneori te inveseleste si te face sa zambesti cand il vezi dimineata cum capata diferite culori datorita rasaritului sau spre pranz zici ca un pictor putin cam aiurit si-ar fi pierdut culoarea albastra in natura, este albastru albastru fara nici macar o pata, dar alteori pleci capul tragi perdeaua si te  bagi in pat pentru ca nu suporti sa vezi cum se apropie picaturiile de ploaie de Pamant. Ce-i drept cel mai frumos este seara . Iei o patura te intinzi pe jos si privesti deasupra ta. Stelutele sclipesc fara incetare. Dar in acel colt ce se ascunde ? Draguta noastra Luna atat de frumoasa rasare odata ce noaptea a lasat cortina, dar, uneori egoista vrea doar ea sa straluceasca iar stelele raman in spatele ei sclipind din ce in ce mai putin. Dintr-o data apare o lumina orbitoare. Oare ce sa fie ?? Sclipitorul soare ? Cu siguranta. El ne da trezirea dimineata, el topeste turturii inghetati in diminetile de iarna iar el este principalul vinovat al imbolnaviirol baietiilor in vara, fetitele renunta la cat mai multe hainute odata cu aparitia soarelui fierbinte pe cerul infinit. Cam asa este el, cerul mereu are grija de noi sa ne incalzeasca, sa ne racoreasca si sa ne iubeasca aratandu-ne cele mai frumoase culori ale sale.

vineri, 18 noiembrie 2011

In cautarea drumului.

Inca nu stiu ce ar trebui sa fac sau ceea ce voi face mai departe.
Tot ceea ce stiu este faptul ca nu exista perfectiune in persoana mea in faptele facute de mine sau in comportamentul meu .
Nu vreau sa fiu asa cum si-ar dori  restul lumii .
Sa rad cand vor ei …
Sa plang cand vor ei  …
Sa plec cand vor ei …
Sa fac glume cand vor ei …
Sunt asa cum vreau sa fiu .
Uneori hiperactiva , lumea ma iubeste vazaund-ma asa dar alteori poate ca supar anumite persoane eu stiu , mai avem si momente euforice ireale.
Dar daca sunt trista ??? Si in acest capitol gasesc cate o critica la adresa mea . Stiu ,unii chiar imi vor binele dar nu poate fi in fiecare zi culoarea roz ,  iar ei , ei  ar trebui sa inteleaga atunci cand lacrimile strabat obrajii.
Nu vreau perfectiune. Stiu,  gresesc , rad , tip , urlu  , plang … Ca orice fiinta .
Inauntrul nostru domneste o cutiuta mica de sentimente care atunci cand iti este lumea mai draga poate fi distrusa …este ca atunci cand se pune praful pe cutiuta de bijuteri …isi pierde din sclipire , asa si cu sentimentele . Spui un cuvant , le distrugi .
Iubesc sa am macar o persoana langa mine sprijinindu-ma dar urasc atunci cand sunt criticata din lucruri care mi-as fi dorit sa fie doar intelese din bunavointa sau pura iubire .
Indiferent de ce stare am sau de cum reactionez in anumite momente inca sunt in cautarea drumului meu invatand din fapte si intamplari. 




If you judge people you`ll have no time to love them .