luni, 14 mai 2012

Childhood


Mai tineti minte acele povesti fantastice, temelia copilariei noastre? Erau acele povesti care ne amuzau si ingrozau in acelasi timp dar care ne-au facut  sa fim visatori  si sa ne cream propriile noastre jocuri. Jocul nostrum preferat era baba oarba, cel care era prins primul  nu avea sa fie baba oaraba ci avea sa bea un pahar cu apa rece, rece pana la fund, simteam ca ne ingheata dintii dar regula era regula si cu toate astea am fost prinsi, iar parintii ne-au spus ca daca vom bea multa apa “ ne vor creste broaste-n burta “ . Cu toate ca  aceste  intamplari  ne amuza acum copios cand ni le amintim suntem siguri ca nu le mai facem,  dar ni le vom aminti cu drag o viata intreaga. Copilaria mea se regaseste in curtea din spatele casei unde in fiecare vara obisnuiam sa il rugam pe tata sa ne faureasca fluiere din salcie , pe mama sa ne faca coronate din flori, iar pe fratele mai mare  sa ne lege franghia de cel mai mare copac din care aveam sa ne facem un leagan .
Povestiile care ne-au marcat copilaria sunt acum niste imagini pictate in culori vii confundate de altfel  si cu visele  ce ne-au dat aripi sa ne gandim la ceea ce vom fi in viitor . Oare atunci ne-am ales ceea ce suntem acum ? Oare atunci credeam in ceea ce credem acum ?
Copilaria reprezinta primele trepte ale vietii omenesti care stau la baza fiecarei personalitati din ziua de azi . Fiecare incercare prin care am trecut de-a lungul acelor ani fie ele bune sau rele ne-au condus sa facem distinctia intre lucrurile care ne reprezinta si cele care nu  ne reprezinta. Din perspectiva mea acei ani in care mama si bunica imi explicau prin diverse metode, sau  ma puneau la incercare (povestiile  precum , ciresarii , capra cu trei iezi sau chiar amintiri din copilari ) mi-au pus primele caramizi in felul meu de a fi. Asa a fost copilaria mea , frumoasa , sincera si luminoasa , am crescut sub invataturile parintiilor si buniciilor,  cu respect fata de dascalii care mi-au pus pentru prima oara condeiul in mana dar si cu iubiea nemarginita fata de prietenii mei .
Acum am crescut, insa imi place sa gandesc ca inca mai vad lumea prin ochii unui copil , frumoasa , linistita si fara probleme , insa zilnic ma lovesc de oameni rai , de lucruri urate  si de nesiguranta . Acum am devenit serioasa , zambesc mai putin, am gusturi, pretentii  rafinate  nu mai cred in magie si Mos Craciun  si nu mai rosesc atunci cand gresesc, dar am pretentia sa fiu tratata ca un adult responsabil si matur .
 Taramul magic al copilariei  s-a transformat acum  in epoca virtuala in care copii petrec mult timp in fata ecranului luminos al calculatorului uitand sa iasa afara sa bata maidanul cu mingea , sa joace de-a v-ati ascunselea sau sa isi juleasca coatele cazand de pe bicicleta . Eu imi aduc aminte cu bucurie in suflet  de acea perioada  chiar daca aceasta epoca imi este facila deoarece unele lucruri s-au simplificat prin inermediu lumii virtuale.
Da! Este minunat sa iti aduci aminte de copilarie caci iti infloreste pe buze acel zambet de alta data si ridicand ochii spre  cerul azuriu  iti amintesti de toate figurinele pe care incercai sa le descifrezi in norii calatori , revazand acel chip visitor pe care le-au vazut oamenii  acum multi ani in urma . 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu